A fost odata ca niciodata o cartela de Orange serioasa, de abonament, care a trait fara griji vreo 3 ani. Fara griji ea, ca posesoarea isi facea mii de draci privind neajunsurile. Relatia insa mergea din intertie, ca o casnicie rutinata. Aproape de implinirea celui de-al treilea an de existenta s-a trezit cu divortul pe masa, afland ca e din nou domnisoara, dupa lupte seculare care au durat doua luni, ca nenii de la Orange se lasa greu. Nu prea i-a convenit, afland ca posesoarea s-a inverzit cu acte, ca tot romanul. De dragul vremurilor trecute, umana a mai purtat o vreme, ingaduitoare, telefonul ce gazduia veterana portocalie, pana s-a obisnuit majoritatea cunostintelor cu schimbarea culorii telefonice.
Dupa vreo luna- doua de relatie fara obligatii, casa i-a fost retrocedata, iar ea s-a trezit abandonata intr-un colt. Din cand in cand, in momentele de plictiseala, posesoarea mai punea cartela la treaba si verifica daca mai traieste, daca a mai primit vizite in perioada de hibernare etc. Amenintata cu expirarea numarului, tacuta, dar pasnica si disponibila, cartela inca ramasese a ei. Daca era mai mare, ar fi putut servi la ungerea untului, dar asa, prefera sa stationeze fara reumatisme la contacte.
Intr-o zi urata de noiembrie, ce se gandi posesoarea, sa se sune pe sine, se, s, sa auda vocea calda a robotului limitat la nivelul vocabularului: “Sunteti in reteaua Orange. Pentru moment…”. Dar apelul incapatana sa se intample. Un pic uimita, posesoarea batranei cartele inchide. 10 minute mai tarziu suna telefonul. Cine e? Chiar vechiul numar.
Sa fi ajuns posesoarea intr-atat de disperata incat sa se sune singura? Respinge apelul. El se incapataneaza. Sfioasa, raspunde. O voce masculina, placuta si amabila se aude la celalalta extremitate. “E doar o gresala…”, ingaima ea. Ma sunasem dar nu am raspuns.
Rup povestea nereusita si ma intreb: se poate ca un numar caruia, repet, nu i-a expirat perioada de gratie, ci doar a fost rar utilizat, sa fie realocat? Cartela mea inca functioneaza daca o pun la treaba. E drept ca nu am incercat din nou sa ma sun…
2 Comentarii
noiembrie 10, 2009 la 9:25 pm
Despre interpretare: eseu asupra lui Freud – Paul Ricoeur XII F – 2
“In plus, ipoteza unei <> ne ingaduie sa interpretam conservarea de sine si chiar narcisismul ca un sacrificiu <> al fiecarei celule fata de intregul trupului, asadar ca pe o manifestare a Erosului.”
noiembrie 15, 2009 la 4:51 pm