Se stie ca a fi persoana publica iti ridica automat cota in orice ai incerca sa faci. Acest principiu functioneaza si prin reclama negativa sau prin faima prea putin imaculata. Daca “te stie lumea de la teve”, ai sanse infinit mai mari ca nimicul pe care il produci tu pe persoana fizica sa fie mai mare. E ceva natural. La fel de natural este, observ, ca in jurul unei persoane publice sa se aduna si o gloata aferenta de laudatori, dispusi sa isi lase treburile oricand, doar pentru a te anunta cat de bun esti.
Si cum nimicul (denumit generic) preferat de prestat in timpul liber a devenit bloggingul, se intelege ca gloata se materializeaza in comentatori.
Nu mi-a fost dat sa intru macar odata pe blogul cuiva cunoscut, gen Mircea Badea, Tudor Chirila, Mihai Bendeac, Cabral samd, unde sa sa nu gasesc n’spe mii de comentarii in care dudui mai mici sau mai mari nu se umezesc online trimitand comentarii stereotip gen “tine-o tot asa”, “esti cel mai bun!!!”, “te iubim!!!”, “X, nu asculta gura lumii, esti minunat!!!”(1.asta in cazul cel mai fericit; 2. cele trei semne ale exclamatiei sunt un must) sau mai siroposo-cretinoidele “mirceaaaaaaa:X”, ” esti un scump”, ” vaaaaii cat de cuteeee”, “exact la asta ma gandeam si eu , ce tareeee”.
Regula se aplica si in cazul bloggerilor cunoscuti, care nu sunt neaparat persoane publice, dar care au reusit sa isi creeze o oarecare faima in online.
Si aici intervine cazul A si cazul B.
Cazul A
Cand obiectul pupincuroseniei (ca lexico-creatoare mi-s) este un individ mai inspid, inodor, incolor decat apa si mai putin talentat decat toti gigeii ce isi fac blog de filmulete la un loc, comentariile magulitoare “la modul porc” sunt apa….oxigen…conditia de baza e existentei lor. Cum dispare ceata de pitpalaci galagiosi, ei devin un mare 0. Si cum nu poate risca sa scada in Zelist (mai nou sau mai vechi scopul bloggingului a devenit altul, primand graficul decat fondul), bloggerul cazului A va dezvolta o atitudine familiara cu acestia, provocandu-i in mod constant sa comenteze mai mult si mai mult, chiar si la posturi monosilabice. Ce le da la schimb? Bagare in seama ocazionala. Le multumesti papagalilor printr-un post “de suflet” pentru ca exista si pentru ca te citesc (aaa, tu chiar scrii?!) si gata, se umezesc dublu peste norma obisnuita. Eventual le bagi linkul blogului obscur intr-o sectiune si mai obscura, in josul paginii, alaturi de sute de alti pitigoi, unde nu-i vede nici dracu’, da vorba aia, am link pe blogul lui SuperX, dude!
Asadar, Cazul A ilustreaza relatia simbiotica dintre blogerul mediocru si comentatorii sai.
Cazul B
Exista si bloguri cunoscute si inteligente in acelasi timp. Se intampla ca oameni interesanti, inteligenti, spirituali si activi sa scrie ceva. Si se intampla si minunea, in conditiile prezentate mai sus ca aceste bloguri, deosebite si deloc minimaliste sa placa si sa fie vizitate si comentate.
Asemenea bloguri nu duc niciodata lipsa de cititori. Calitatea fidelizeaza in timp. Cu toate ca se creaza o anumita comunitate de insi care gandesc si analizeaza, fiind capabili sa emita o parere dupa ce au citit ceva, invariabil se vor gasi si cativa intrusi din specia anterior amintita, care sa strice atmosfera. Fie vreo duduie la un post serios sa exclame ” ce ochi frumosi ai”, fie vreun junior care sa propuna el un amarat de link exchange, fie alti indivizi care nu contenesc cu “asa-i”, “exact asa ma gandeam si eu”, “foarte tare”, “esti bun” la fiecare post.
Si atunci el, omul care scrie se intreaba: ce pana mea e cu afluenta asta de berbeci aici? Cu ce ii atrag? E frustrant sa auzi mereu asta, ca esti bun, ca ai dreptate. Altceva mai poti? Provoaca-ma. Simti nevoia de o polemica fondata, simti nevoia sa impartasesti impresii. Daca voiai sa auzi de 50 de ori ca esti bun, te inregistrai pe un cd zicand “sunt genial” in 5985084 de limbi si apoi il ascultai toata ziua, in timp ce te priveai admirativ in oglinda si simteai prin vene cum iti creste respectul de sine.
Partea naspa este ca pe unii bloggerasi simplisti de la Cazul A, chestia asta ii ameteste, chiar ii face sa creada au ceva de zis, iar ei sunt mai banali decat apa de ploaie.
Cretinii cu stima de sine sunt extrem de periculosi. De asta unii se intituleaza Presedintele Romaniei, Seful Guvernului s.a. .
Asa ca parerea mea, de fiinta care nu e nici cunoscuta in online, nici geniala, dar macar cu pretentia de a nu fi cretina: dudui posesoare de net, niciun tip valabil nu se excita cand citeste ce debitati voi prin comentarii. Lasati feromonii pentru aer liber.
2 raspunsuri Până acum ↓
Aty // august 25, 2009 la 8:37 pm |
Sunt bloguri si bloguri, spre exemplu citesc ocazional cateva bloguri in care niste dudui exprima in scris cat de bune prostitoate, amante, curve sau doar libertine sunt in viata de zi cu zi si chiar e o lectura relaxanta pentru timpul liber, in acelasi timp citesc cu aceeasi placere bloguri ale unor persoane care sa zicem ca s-ar afla la polul opus, care au un mesaj de transmis sau croseteaza in cuvinte idei si sentimente intr-un mod deosebit, este loc in online pentru toata lumea.
Intr-adevar e posibil ca persoane cunoscute sa aiba mai multi cititori pe blog si foarte multi laudatori. Ca tot ziceai de Cabral si de Mircea Badea, ambii au sute de comentarii dintre care majoritatea sunt de lauda, apreciere si incurajare. Desi mesajele seamana, nu sunt aceleasi persoane care le trimit. Mircea Badea e un pseudoblogger, el are succes in televiziune si audienta lui este singura care ii viziteaza si tentativa lui de blog, el nu transmite nimic, nu scrie nimic interesant ci doar se mai bate in vorbe cu bloggerii care il critica. Ce are el este o pagina de internet, eu n-as numi-o blog, asa ca toti cei care trimit mesaje de incurajare sunt cu siguranta pupincuristi pentru ca n-au vreun motiv real de apreciere. In schimb, Cabral este dupa parerea mea cel mai bun blogger roman, are talent la scris, face blogging cu pasiune, se implica in societate si este doar o coincidenta ca este si o persoana publica, probabil ar fi avut acelasi succes cu blogul si daca nu l-ar fi cunoscut nimeni inainte. Mesajele lui de lauda si incurajare chiar sunt pe bune si justificate.
Mai sunt si tipele la care probabil te-ai referit in special, care trimit mailuri cu poze cu ele dezbracate sau comentarii, avand impresia ca daca idolul lor masculin le citeste si le vede o sa aiba orgasm instant si o sa o caute si o sa o scoata din foame, niciunul, nimeni, niciodata, nu va da curs acestor mesaje. Ba chiar, de exemplu, Cabral a zis ca daca mai primeste mailuri indecente, le face publice, macar sa rada toata lumea de ele, nu numai el. Dar pe criza asta nu poti judeca pe nimeni, fiecare incearca sa se descurce si sa faca bani cum poate, iar voi fetele aveti si avantajul asta de a scapa din foame devenind o specie de parazit sexual, asa ca bucurati-va, aveti asul in maneca:))
Gee // august 26, 2009 la 6:02 pm |
Intr-adevar Cabral scrie bine.
Nu ma refeream la tipele de care ziceai, ci pur si simplu la dudui de diverse varste care lasa comentarii stupide in care observa orice altceva decat mesajul textului, interesandu-le mai degraba autorul ca “animal”.
Asta cu “voi fetele” nu mi-a placut. Generalizarea sucks. E ca si cum eu as spune ca “voi barbatii” sunteti niste mitocani. Ceea ce nu ar fi departe de adevar in anumite cazuri, dar slava domnului ca am intalnit si tipi extrordinari de dragul carora nu pot emite asa ceva.
Nu stiu ce tipe ai intalnit tu, dar se pare ca ai o fixatie cu chestia asta, ca fetele profita la tot pasul de faptul ca sunt…fete. Dincolo de tzatze si fund, mai exista si creier in stare de functionare la multe dintre ele.
Nu mi-o lua in nume de rau.