Cainele care nu musca niciodata

Notiunea de eco, atat de invartita si sucita pe toate partile in aceste timpuri ( nu ca ideea de atitudine ecologista ar fi ceva rau, doamne fereste) se invecineaza, pare-se, in mod absoluto-trendist cu notiunea de pet-lover. Si mai plastic zis, degeaba iti pasa de buruieni, aer si sol, daca nu te dai si mare iubitor si ocrotitor de Azorei, Recsi, Labusi, Bobi, Pufi. Si dragostea pasiva e degeaba, nene! Tre’ sa actionezi la sentiment, sa storci tot zelul din tine si sa demonstrezi inimilor de fier cat de milostiv esti pe persoana fizica.
Pentru cei care au probleme cu sinapsele si cu logica simpla si foarte simpla, in scopul preintampinarii reactiilor finute gen “Huo!”,”Vorbeste melteanca din tine” si a lozincilor hiper originale gen “Stop animal cruelty!”, voi face doua precizari de la care plecam, sa n-avem vorbe la proces.
1. Sunt impotriva torturarii animalelor, testelor stiintifice pe animale si in general impotriva tuturor actelor de violenta nejustificata.
2. Imi plac animalele, in masura in care nu ma ataca, nu isi exprima intentia de a ma manca, nu emit sunete si mirosuri cand ma vad si nu se numesc soareci, sobolani sau alte variatiuni ( A se traduce “imi este frica de animale, dar imi plac animalele de companie prietenoase” ).
Ca o face din convingere, ca bietul animal devine accesoriu, omul care are un animal de companie asupra lui are un comportament diferit de cel al muritorilor de rand.
De retinut:

1. Bibilica, Bibiloi
Nu de putine ori se intampla ca stapanul sa isi strige perseverent animalul, in conditiile in care acesta din urma refuza sa isi intoarca botul. Si aici inventivitatea nu are limite. Poti avea nesansa sa asisti la o suita de dezmierdari mustind a diminutive, insotite de indispensabila prosteala cu imitatul vocii de copil.

2. Pe aici nu se trece
Posesorul de caine are impresia ca teritoriul in care patrupedul isi poate baga nestingherit labele si botul este nelimitat. Prim urmare, orice obstacol gen patura, haine, banci, umili trecatori este nesimnificativ. La o adica, chiar daca esti fericit cu o “cacuta” sau cu o “pipilica”, “ce vina are el, saracu’?”.
Mai mult, se pare ca ai obligatia de a zambi indulgent, eventual si de a-l bate matern pe grumaz.

3. Rupt din Rai
Nu te astepta niciodata de la un posesor de animal sa admita ca prea-iubitul sufletel e violent sau poate sa devina asa.De fapt ce zic eu, ei sunt fericitii posesori de heruvimi reincarnati cu lesa-n jurul gatului.
a)Latra?
- Nooo, Gicutza al meu niciodata nu face rau nimanui! Asa e el, mai sensibilos!
b)Face ca toti dracii, luptandu-se din stransoare, gata sa sara pe tine?
-In niciun caz! Se joaca, asa e el, nastrusnic!
c) Se apropie vertiginos de membrele tale inferioare sau, cu mai putin noroc, e in doua labe, suit pe tine?
- Stai calm, omule! Te miroase, vrea sa te cunoasca mai bine!

4. Love is all we need
O alta constanta a posesorilor de animale este insistenta.
Esti alergic la par de animale? Tremuri ca varga cand e un caine la mai putin de un metru de tine? Nu esti mare amator de limbi canine?
Nu-i nimic! DEVII!
Exista oameni care ar fi in stare sa iti bage hamsterul pe gat, sa iti indese pisica lor grasa si dubioasa in brate si sa iti lege mana de spinarea iubitului lor catel. Naiba sa-i inteleaga.

Concluzie: Ma apropii, tolerez, mangai, pup si iubesc CE animal vreau eu, CAND vreau eu si discursurile tale despre preferintele prietenului tau -teoretic- mai putin rational ca tine ma intereseaza putin spre deloc.
Nu vreau sa stiu de ce are Ruby diaree, de ce Rex stranuta dupa ce mananca ciocolata si de ce Bibi adora scarpinatul dupa ureche.

Dixi!