Asta e din seria ‘ daca esti cascat, spune si altora’.
Fatalitatea trebuia sa se produca: daca pana acum frica mea de gaste, gaini, caini, gandaci, vaci, cai, porci si fobia de soareci/sobolani si broaste nu s-au soldat decat cu palide sperieturi, tipete prostesti, situatii penibile, atitudini copilaresti si cu cel mult un gandac de bucatarie gazduit pe limba(profitand de REM-ul meu, varianta e-canicula-si-dorm-pe jos/ apropo, au un gust oribil> nu incercati asta acasa)… inevitabilul s-a produs: frica mai mult sau mai putin intemeiata de ceva mi-a adus leziuni fizice. Ce bine suna asta… un usor iz de stirile de la ora 5, amestecat cu putin limbaj de politist semi-doct( scuzata-mi fie hiperbola).
Concret.
Cum stateam acum vreo jumatate de ora in fata blocului(back to basics) cu o colega, depanand amintiri din frageda pruncie, he he, in compania unor caise semi-coapte, am auzit fosnetul produs de o broasca si apoi am si vazut-o. Am amenintat-o un pic, dar ea s-a incapanat sa ne onoreze cu prezenta, ba chiar (cred ca asta a fost doar in capul meu) a sarit. Moment de gratie in care m-am ferit, am intrat in marsarier si am alunecat de pe treapta suficient de inalta incat sa cad bine si pe urmatoarea treapta, sa ma opresc gratie mainii mele drepte(una din rarele ocazii, dupa scris, cand dreapta mi-a fost realmente utila) la timp, inainte de a face cunostinta si cu a treia. Totul s-a petrecut foarte rapid, logic, incat singurul lucru pe care l-am vazut a fost perechea mea de ochelari, zburand ceva mai jos. Atunci am fost chiar mandra, ha!, ca am ochelari cu lentile de plastic.
Am inceput sa rad, colega m-a ajutat sa ma ridic si totul a fost ok. Ok, in afara de usuturimea sacaitoare pe care o resimt si acum. M-am ales cu niste zgarieturi lungi pe piciorul drept, cu pielea luata in doua portiuni si cu doua rani micute, dar al’ dracului. La lumina telefonului pareau floare la ureche, ba chiar lejere, dar credeti-ma ca mi-am inghitit si guma de mestecat de durere cand le-am dezinfectat.
Acum sunt bandajata, ca o eroina de scara blocului ce sunt, ranita, povestind celor cruzi patania plina de intelepciune potentiala. Imi dau seama ca ranile, in mod paradoxal, ii fac pe oameni sa se simta bine. Alta alura capeti cu un bandaj. Pe langa faptul ca te vei alege cu multicele intrebari din categoria “Vai,dar ce ai patit?”, vei avea posibilitatea sa tragi un zambet amar in coltul gurii si sa zici ca in reclama la laxative: “ei, mai nimic”. Celalalt va insista, curios fiind, prilej cu care tu ii vei povesti ce si cum. Iti vei atrage cateva kile de compasiune, in functie de profunzimea ranii, cadrul accidentului si marimea bandajului. “Si te doare?” e intrebarea care vine invariabil. Moment in care chestionarul devine grila.
Daca esti de sex feminin: a) Vai, super tare, ma usuturaaaa;
Daca esti mascul:
b) A, nu, e ok. O nimica toata de fapt. (in traducere din masculina in romana: Ma doare ca dracu’, da’ Baietii (nu) plang cateodata niciodata.
Cam atat de pe frontul de est. Maine fac update acestui post si tin poporul la curent cu numarul persoanelor interesate de bandajul meu. Pentru ca desi nu mai curge sange, e pacat sa nu fructificam o ocazie atat de tentanta a eroismului urban.
P.S. : Da,ma doare.
Update 1: Radem, glumim, dar nu parasim incinta
.
Rana cea mai urata e chiar la incheietura piciorului, asa ca mersul nu e prea placut. Am dormit naspa, in cautarea unei pozitii ok.
Update 2: Ave crema de galbenele! Ma ajuta mult cu cicatrizarea. Rana-sefa e inca pe pozitii, rosie si dureroasa. Dormitul e un pic sport extrem, desi pana la urma am manjit toata lenjeria de pat cu crema sus amintita. Sper sa scap pana saptamana urmatoare de urme, desi nu prea cred.
P.S. 2 :Uite dom’le mana destinului ![]()
“Cea mai raspandita specie de broasca verde din Europa este Rana Esculenta(…)”[sursa: Eukarya.ro]



3 raspunsuri Până acum ↓
irrebola // iulie 5, 2009 la 2:01 am |
“it’s the end of the world as we know it / and i feel fine” nu ?
)
… eu am aflat ca un coleg de facultate tocmai a fost depistat cu tuberculoza. nu vad simptome la mine si nici nu sunt genul care se alarmeaza, dar o sa trebuiasca sa trec luni pe la o radiografie, just in case. Deci asta ar trebui sa fie mai tare decat distractia ta cu broaste, nu ? (in limitele in care acest tip de distractie morbida chiar e amuzanta in vreun fel)
Aty // iulie 6, 2009 la 11:04 am |
Faci colectie de fobii? Nu de alta dar vad ca ai o lista intreaga de animalutze care te fac sa ai palpitatii:))…glumesc…oricum, conform bancului cu “radem radem, dar nu parasim incinta” sa inteleg ca de fantome nu ti-e frica:D
Gee // iulie 6, 2009 la 11:10 am |
Desi colectionara de orice cand eram mica, la o colectie de “frici” nu m-am gandit. Insa nu sunt putine si nici nu le-am trecut pe toate pe lista:))
Ba mi-e frica de fantome