Cum iti dai seama ca imbatranesti?

Imbatranirea ma sperie si inca foarte tare. Sunt perfect constienta ca nu pot lupta contra vantului si ca nu sunt mai tare ca sabia lui Zorro, putand doar sa ii atenuez, eventual, efectele, cand va fi cazul.
Imi mai privesc uneori mainile si incerc sa imi imaginez cum vor arata cand se vor increti si se vor pata. Si cand imi amintesc cat de “mandra” eram eu cand am observat ca mi se observa venele pe mana, un pic umflate, feminine imi pareau mie. Stupid.
Si acum ar trebui sa intre partea cum tineretea spiritului care ramane copil si lalala. E foarte frumos. Pe hartie, pur declarativ. Desigur ca persoanele care pastreaza un tonus fizic bun si o stare psihica, morala execelenta sunt de admirat. “Au imbatranit frumos”. Si tare drag imi este sa vad un cuplu de “tinerei” pe la vreo 60-70 de ani, zambitori si luminosi, tinandu-se de mana, bucurandu-se de liniste si de ce au realizat.
Eh…
Eu nu pot accepta faptul ca am crescut. Asa cum demult imi doream sa “fiu mare”, ca orice copil, visand cai verzi pe pereti, o viata plina de bucurii si impliniri si succese fara cusur. Acum e destul de inspaimantator sa realizez ca huzurul e pe terminate si ca nu pot sa mai fug mult de realitate. Nu pot spune ca am fugit vreodata, dar… e ca la oglinzile retrovizoare : “obiectele din oglinda sunt mai aproape decat par”.

De ceva vreme imi rasuna in cap (nu am inceput sa aud voci) sintagma ” cand nu vei mai putea miza pe tinerete…”. Mizam pe ea fara sa ne dam seama. Nu in sensul ca as putea sa atrag niste foloase din faptul ca sunt tanara, ci doar prin faptul ca acest concept de tinerete iti pune multe chestii pe tava din care te poti servi, contra-cost.
Cred ca si dupa 20 de ani o sa ma trezesc citind sfaturi despre acnee, desi am scapat de ea de multicica vreme, doar cate un cos rebel- doua mai apar; o sa imi sara in ochi rubrica “Psihologia adolescentului” multa vreme inainte si desi nu mai am postere pe pereti si nu mai citesc Bravo, o sa ma simt vizata cand se vorbeste despre “Teenagers”.
Desi, desi, desi nu se poate spune ca m-am mulat foarte tare pe ceea ce inseamna, in acceptiunea generala, un adolescent; am avut propria varianta de adolescenta. Nu mai buna, nu mai rea. Propria. Asa cum multi altii o au sau au avut-o.

E greu sa iti privesti chipul in oglinda si sa te gandesti ca peste 15 ani vor fi niste riduri micute in jurul gurii si al ochilor, de la atata ras si peste vreo 25 vor fi destul de adanci. Cum va fi cand imi va aparea primul fir de par alb… nu intru in detalii gen menopauza . Si chiar nu sunt genu’ de papusica superficiala care traieste intr-o lume pefecta de plastic, sefa majoretelor din filmele americane, regina balului, frumoasa din padurea adormita, alba ca zapada, fata mosului samd. Aspir la titlul de Cenusareasa… . Glumesc.
Vorbesc de fizic pentru ca el influenteaza si psihicul automat. Toate schimbarile fizice se reflecta in starea psihica. Asta pe langa faptul ca experientele vietii te schimba.
Cred ca aici e si un pic de prea multa paranoia la mijloc. Si asta pentru ca stiu suficient de multi oameni ce nu mai au 18 ani si nu se plang prea tare de trecerea timpului si bonus!, mai sunt si intregi la minte.
Sunt cumva, un om dificil. As vrea sa raman pe la vreo 18 ani, ba chiar as accepta un schimb avantajos cu statutul de copil la 10 ani, dar cu toate astea, nu pot spune ca simpatizez prea tare copiii. Ba dimpotriva, tot mai bine ma inteleg cu cei de 19, 20, 20+, 30…
Si ca sa inchei intr-o nota mai putin patetica… ajung de unde plecasem.
Intrebare: Cum iti dai seama ca imbatranesti?
Raspuns: Cand cumperi Finalgon pentru tine.

Da, ma chinuie niste dureri lombare de zici ca am 70 de ani.
Maestro: “Bunicule, Finalgonul!”
Later edit : Nu va dati cu Finalgon!!!
E uber-naspa. M-am dat asearanoaptea trecuta si n-am simtit nimic( atac prin invaluire), iar azi, la tura a doua, m-a ars de m-a nenorocit, desi am respectat intocmai indicatiile de pe prospect. Am crezut ca mananc pamantul.
Noroc de mierea de albine care a mai stins arsura de pe spate.