Strasnic cnocout la Miami Ink

Sunt o spactatoare fidela( din ciclul “daca doriti sa revedeti”) a seriilor Miami Ink si LA Ink, difuzate pe Discovery Travel&Living. Emisiunea asta, si aici ma refer la Miami Ink, pentru ca ea e za mother, mi-a deschis viziunea asupra tatuajelor. Tatuajele imi placeau de cand eram mai mica, niciodata nu am considerat, conform opiniei (aproape) generale ca ele sunt apanajul puscariasilor si marinarilor. E drept, mi s-au parut mereu ridicole si inca imi displac foarte tare chestiile gen “MIMI+CICI=LOVE”, dragonii de pe umar, tribalele deasupra coccisulului si alte hituri in lumea tatuajelor de duzina.
Ma gandeam, demult, cat de priceput trebuie sa fii sa nu iti tremure mana, sa iti iasa bine, sa combini culorile… ma gandeam si la durerea celui care se tatueaza, altfel ca eram absolut sigura ca nu voi fi vreodata in stare sa suport a-mi face un tatuaj, avand in vedere fobia mea de ace si de durere in general, dar si varsta improprie(pe atunci).
Descoperind emisiunea cu pricina, viziunea mea a suferit mari modificari. Am inteles ca realmente, este o arta. Iar ca cei ce fac tatuajele nu sunt niste simpli tatuatori, ci sunt artisti. Cel putin Ami James, Chris Garver, Daren Brass, Chris Nunez, Kat von D, Tim Hendricks, Hannah, Corey si Kim, cei pe care am avut ‘ocazia’ sa ii ‘vad’ in actiune, sunt.
Ca pe la noi, dar si pe la altii, activeaza pseudo-artisti care ajung sa profite de prostia unora si sa ii sluteasca pe viata, e altceva.
Am vazut la acele emisiuni oameni de toate varstele, de toate categoriile sociale si de toate ocupatiile care se tatuau. Asta e un motiv pentru care spun ca as vrea sa traiesc in S.U.A. : in ciuda multor alte probleme si cutume ale americanilor, acolo iti poti exprima egoul asa cum vrei, fara a fi catalogat si fara ca asta sa stirbeasca vreun pic ceea ce esti. Daca la noi ar aparea un membru al Academiei Romane tatuat, probabil a doua zi ar fi pus la zid, toate meritele sale fiind blurate, toata capacitatea intelectuala fiind nesemnificativa in fata unei asemenea “depravari”.
Un alt lucru fascinant pe care l-am vazut la Miami Ink este creativitatea : atat clientii, cat si artistii tautatori vin cu niste idei geniale, deosebite in realizarea tatuajelor. Foarte putine tatuaje facute de ei seamana unele cu altele! Chiar si modelele traditionale pot fi transformate, adaptate, pentru a se plia pe fiecare persoana in parte.
Daca e sa ne gandim numai la portrete… mintea mi se opreste in loc, nereusind sa pricep acuratetea cu careeste transpusa fotografia pe piele.
Dar subiectul tatuajelor este discutabil; fireste ca nu pot fi de acord cu fanaticii care isi tatueaza intregul corp(asta se aplica si in cazul celor care isi ciuruiesc corpul si fata cu zeci si sute de piercinguri), fata, ori cu cei care aleg modele aberante, desi…pana la urma, este alegerea fiecaruia ce face cu propriul corp, atata vreme cat nu ne lezeaza noua integritatea persoanei(in cazul in care sanatatea mintala,sau mai bine zis, lipsa ei, se reflecta in tatuarea excesiva ).
Eu m-am (re)decis sa imi fac un tatuaj. Initial voiam pe linia umarului, dar apoi m-am decis pentru omoplat(daca nu ma razgandesc). E vorba aici si de zone dureroase. Ramane de vazut daca imi voi duce la capat piticul asta de pe creier si voi suporta acele.
Nu o sa imi aleg nimic vulgar, nimic mare, nimic strident.
As opta pentru cateva cuvinte, ma tenteaza mult un citat de Oscar Wilde, dar inca nu am stabilit nimic.

Acum, gasesc necesar sa justific titlul. Miami Ink este o emisiune faina, cu un traducator prost. Nu e prima oara cand observ chestii aberant de amuzante (nu ca as fi eu Dumnezeu, sunt doar chestii evidente).
In episodul de aseara, don’soara al carei nume imi scapa, a gasit de cuviinta sa traduca “Awesome”, “Great” , “I love it!” “it kick ass”, “Stunning” cu “STRASNIC”. Nu o data, nu de doua ori, ci de cel putin 7-8 ori!
Tot aseara, am vazut si cireasa de pe tort : CNOCOUT. Adica, knockout, pentru oamenii decenti.
[sursa foto:Photobucket]