Marturiseam, unora sau altora, sau mai mult mie insami ca ma dau in vant dupa coveruri. Cand ma plictisesc sau nu, caut pe Youtube versiuni ale artistilor necunoscuti pentru cantece celebre. Cantece care imi plac si nu imi plac. Mereu sa intampla sa gasesc ceva foarte fain. Desigur, exista mai multe situatii:
a) Versiuni jalnica, copii palide;
b) Versiuni corecte, dar banala, care nu imi spun nimic;
c) Versiuni care ajung originalul din urma, care pot fi asezate pe aceeasi treapta cu el;
d) Versiuni care depasesc cu mult originalul, eventual lasandu-te cu gura cascata.
Apoi, daca e sa ne gandim la melodia dupa care se face coverul, se desprind urmatoarele cazuri:
a) Melodii geniale, foarte cunoscute de o anumita categorie de public;
b) Melodii ultracunoscute, rulate pana la banalizare, desi bunicele in prima faza;
c)Melodii mediocre spre proaste, dar cunoscute si banalizate;
d)Melodii foarte faine, dar destul de obscure publicului larg.
Se incruciseaza primele a,b,c,d-uri cu urmatoarele a,b,c,d-uri si rezulta un produs care iti satisface sau nu urechea.
Mi s-a intamplat nu o data sa descopar mai intai un coverul si abia apoi originalul, mi s-a intamplat sa imi placa foarte mult coverul unei melodii ce nu imi placea. Pentru ca aici intervine amprenta celui ce prelucreaza o melodie. Daca te straduiesti sa copii stilul owner-ului, degeaba, vei fi mai insipid decat apa de ploaie. Oricum, Youtube-ul e minunat pentru cei care vor sa se faca auziti.
Imi vin acum in minte mai multe cazuri de coveruri celebre, dar cel mai clar imi e exemplul Milow – Ayo Technology. Piesa e “pe val” acum, din cate vad. Bine, pe val, pe val, dar din fericire nu o aud amestecata cu mocirla asta dansanta numita pretentios “muzica de club”. Suna chiar fain, imi place. Am aflat destul de repede ca este un cover de fapt, dupa o piesa de-ale lui 50 Cent. Bineinteles ca reactia initiala a fost WTF?!? (transcriu). Nu auzisem de marele original, nu nimic. Poate ca era cunoscuta si inainte, habar n-am, nu ascult 50 de bani, insa mi se pare fantastic ce a reusit sa faca din ea. Cu atat mai mult cu cat versurile sunt mizerabilo-libidinoase. Chitara lui Milow(btw, nu erau si niste desene animate odata cu numele asta?) face toata treaba. Pacat de videoclip, ieftior, banal si naspa per total, pe baza de dudui carbonizate date cu bronz + niste miere ce ii curge din gura lu’ nenea asta. Bleah.
Totusi, congrats x 3 ca a fost baiat descurcaret si se aude acum prin multe difuzoare cu o melodie la baza coca-pimpin’-trashy-50~de~bani-ca..
Voila: 50 CENT, Versuri, MILOW.
Asadar, pana la urma, care e mai tare? Cel care a compus piesa sau cel care a facut din rahat bici?
3 raspunsuri Până acum ↓
Aty // iunie 28, 2009 la 7:46 pm |
Eu dau cezarului ce e a cezarului (adica celui care a compus piesa), practic linia melodica e pastrada dupa melodia lui 50 Cent, ca nah, vorba aia, Justin desi nu-mi place deloc, poate canta si altceva in afara de rap, ceea ce s-a schimbat la cover a fost doar un tempo mai lent si un acompaniament de chitara. Sigur ca schimba total genul muzical, dar practic linia melodica e neschimbata. In concluzie, nu e deajuns numai sa stii sa transformi dintr-o creatie oarecare o capodopera, trebuie sa stii sa si creezi.
Gee // iunie 28, 2009 la 7:54 pm |
Ai partiala dreptate. De asta am si pus intrebarea din titlu.
(Vorbesc din punctul meu de vedere ) Originalul nu imi atrage atentia cu nimic, desi e aceeasi linie.
Dar si geniul, daca exista, e degeaba daca nu e valorificat.
Bine,nu e cazul aici sa vorbim despre geniu. As vorbi mai degraba despre abilitate.
Putem sa il compatimim pe owner ca nu a stiut sa isi vanda marfa, fie pentru ca a fost ord(orb+surd), fie sa il felicitam ca clocit ceva suficient de tare cat sa fie preuat o data, de doua ori, de n ori.
Vorbarie multa.
concluzii general valabile nu sunt. In cazul de fata as spune 20% Timberlake(cica el a compus-o) si restul de 80% lu’ nenea cu chitara/
miruna] // iunie 28, 2009 la 8:42 pm |
să fiu sinceră,am ajuns să ascult mai mult coveruri,făcute de aşa zişii anonimi youtube-işti.cum ai spus şi tu,unii chiar reuşesc să cânte mai bine decât autorul însuşi.în plus,eu zic că ar trebui să le acordăm o şansă şi celor care fredonează după alţii,chiar dacă nu compun.aşa nu ar ştirbi cu nimic din gloria compozitorului,nu?
eu,personal,am deja câţiva cover-işti în vizor şi mai mult de la ei aflu ce e nou pe piaţă,decât de la radio sau din altă parte.