Un elefant se legana…

As incepe intr-o nota foarte mirceabadesciana, cu “Nu mai pot cu cutremurul”, dar cum nu este idolul meu in viata, ma abtin.
Dar eu chiar nu mai pot cu cutremurul!
Bine ma, a fost, l-am simtit, nu au fost pagube. Punct!
Nu, pana nu scormonim precum cretinii in cautarea dezastrului inexistent nu ne putem abtine.
Dupa acel cutremur din Abruzzo, Italia, izbucnisera cativa clarvazatori ametiti pe la Oteve, cateva babe confuze prin Libertatea si alti ciumpalaci din aceeasi rasa inzestrata cu capacitati paranormale spre inexistente, care prevesteau un dezastru similar  in Romania.
Au tinut mii, zeci de mii de cretini lipiti de televizoare, sute de mii de oameni care au crezut cu tarie in viziunile seismice.
Abia ce se mai potolisera, ca veni cutremurul de sambata seara. Atat le-a trebuit! “Ti-am zis eu!”,”Mare om, dom’le! Asta a vazut!”, “Uite ba, si nu l-am crezut!”.
Nu ar vrea sa priceapa nicicum ca aceste cutremure nu se pot prevedea atat de usor.Nu ti se revela cand faci bors cu cartofi, nu il vezi in zatul din cafea si te asigur ca pozitia sarmei cu care este legata coada maturii nu se va incumeta sa iti sopteasca ceva.
Nu neg existenta unei dimensiuni paranormale a lucrurilor, dar asta nu inseamna ca orice ametit care are vedenii devine profet.
Televiziunile au luat-o razna. In special televiziunile de stiri, precum Antena 3 & Realitatea TV si OTV, desigur.
Imediat dupa cutremur, am deschis televizorul, in ideea ca poate aflu cate grade, cum, unde…Cat au incercat cei avizati sa calmeze oamenii de televiziune si telespectatorii, a fost in zadar. Putini au fost cei care si-au pastrat seriozitatea. A devenit imediat un subiect bun de muls si s-a demarat goana catre extragerea senzationalului.
Ar fi ipocrit sa zic ca un cutremur ar trebui sa treaca neobservat. E firesc sa se produca un pic de panica, e firesc ca toata lumea sa vorbeasca despre asta, dar de aici pana la simularea panicii e cale lunga.
Fara a face pe viteaza, ma inscriu in curent si va spun ce dregeam eu la cutremur. Eram la tara, stateam pe un scaun, discutand cu ai mei. Am auzit zgomotul mobilei si al farfuriilor de pe masa, iar pana sa ma ridic sa ma proptesc sub tocul usii, cutremurul se terminase. Repede, soft, fara panica. E adevarat, daca eram acasa,la bloc, poate il resimteam altfel.
Uitati de asta .Da bai, a venit cutremurul. am inceput sa tip, farfuriile de pe masa au cazut peste mine, m-am taiat in cioburi, nu am putut sa fug, a cazut dulapul peste mine si am ramas in stare de soc 3 ore.
Asta e varianta romaneasca.

Nu mai zic de burtiere pompoase gen “Romania dupa cutremur”, “Panica in Romania” ,interventii in direct ale telespectatorilor care minteau de ingheata apele. Chiar si mai cretinii mei cititori care nu ma citesc, au cautat pe Google “Cum a reactionat Mihaela Moise OTV la cutremur”.
Q.E.D.!

**
Alt eveniment care m-a facut sa imi inghete sangele in vine este posibila sinucidere a Nikitei. Poftim?
Si acum o sa ziceti: de ce te uiti la chestiile astea, exista telecomanda, nu mai citi tabloide, deschide o carte bla bla bla.
Am mai zis-o si o repet. Ma uit la stiri, citesc ziare, mai nimeresc si productii cretinoide intre o masa si un spalat de vase, in orice caz, sunt la curent cu se intampla in tara asta. Chiar si cu chestiile care nu ar trebui sa ma intereseze.
Tot aud ca vrea Nikita sa se sinucida, ca bea clor, ca au dat-o astia disparuta… Foarte bine! Eu inteleg ca vreti sa faci audienta, pentru asta nu va mai blamez ca am obosit sa va zic ca sunteti niste curve media. Dar toate pana la martirizare. “O biata femeie gravida…”, “Un om trecut prin multe greutati…”. Bai ma lasi?
Pe romaneste: Si daca s-ar sinucide, care-i treaba? Mai scapa lumea perfect igienic de un prost! Ba chiar de doi, ca femeia e Kinder cu surprize. “Ce vina are copilul ala?”, vor sari puritanii piosi, plini de indignare vis-a-vis de cretinatatea mea.
Nu mi-am propus sa ii curat arborele genealogic de omizi, nici sa il scot din radacini.
***
Cred ca am mai scris despre gravide si burta lor. Da, pentru ca in viziunea ziaristilor de monden, ele sunt doua entitati diferite. E “graviduta” cu “burtica” ei. Toate curvele Romaniei au ramas gravide (Loredana ex Trident, noi, Husenii, te salutam cu caldura!), toate au devenit gratie ruperii latexului doamne si majoritatea sunt, in timpul lor liber dive. Ele pozeaza cu burdihanul gol, despletite ca niste fecioare pirat. Miracolul maternitatii…bucuria de a fi mama…fericirea suprema…APA DE PLOAIE! Hai sa lasam intr-adevar miracolul maternitatii sa se zareasca in frumusetea privirii unei femei insarcinate, in starea ei de spirit infloritoare, in ceea ce a devenit ea de cand a aflat ca va da nastere unui copil! Am zis-o si reiau: nu mi se pare nimic sexy intr-o burta de gravida, nu mi se pare nimic incitant in a vedea o gravida goala. Tine de intimitatea ei, de feminitatea ei.
Iar ma intorc, sunt o biata tipa heterosexuala, obsedatii care cauta uneori “porno cu gravide” stiu mai bine…[nu].
Azi citeam ca paparuda aia de Andreea Spatar va poza iar in Playboy, de data asta cu sfera-n sus. Minunat.
Vestea cea miraculoasa e ca “Regina R’N'B-ului”, “renumita” Cristina Spatar a ramas gravida, dupa lungi incercari. Sunt mult mai usurata, ce-i drept. Si somnul e mai bun de cand am certitudinea asta.
Eu nu le inteleg. De fapt, altceva in afara de foamea de bani si atentie nu pot pricepe. Poate sunt subiectiva, poate doar realista.

[In urmatorul post voi scrie despre muzica R'N'B, un subiect pe care il am in vizor de mult timp.]

Metallica la Mamaia Copiilor

Atentie :Stupid.
Nu-i asa ca v-ati saturat de fetitele de 10 ani machiate pana in dinti, cu rochii de nasa, cantand cu foc melodii despre dragoste ranita? Nu-i asa ca v-ati saturat de individe care se schimonosesc de durere artistica, luand octavele in stilul ‘prind muste’ ?

Ce pot face o Georgiana, un negativ de la Metallica si un program de inregistrari cu care maresti viteza? O metalista de 10 ani la Mamaia Copiilor, ati ghicit.
So.. have fun. Sau nu.

Die die my darling – Metallica

Update

Paramampampampampam-pam!
“Astazi e ziua meaaaa, zi fluctuanta ca mineeeeeee…”
Da, aprilie 23. Acest 23 pe care il iubesc. Friguros, cu soare si mult verde.
Acum ar trebui sa urmeze acel deja traditional “Am doar 18 ani…”. Nu stiu, dar chiar as vrea ca timpul sa se opreasca intr-o joi. Nu stiu daca pentru mine 18 e varsta aia la care poti vota, poti bea, poti petrece pana dimineata, iti iei o groaza de libertati si asa mai departe… Cu siguranta e un prag si cu siguranta sunt niste trairi.
Eu ma simt bine astazi si asta conteaza cel mai mult. Am o adolescenta normala, chiar linistita. Nu ma caracterizeaza tam-tam-ul, petrecerile, nebuniile ostentative. Sunt o sarita de pe fix cu ancora dupa ea, daca exista asa ceva.
A sunat ceasul la acel fatidic 6 si 15, dar cand mi-am adus aminte ce e azi, m-am ridicat mai repejor decat alatadata. Tata a venit in camera si m-a strans in brate, asa plina de somn si in pijamale cum eram. Ajungand in bucatarie, observ ca mama imi lasase pe frigider, prins cu magneti, un servetel. Chicotesc. Si ma simt bine, sunt relaxata.
Ajung la scoala, colegii imi zic intr-un cor ‘la multi ani’ cand intru in clasa. Pupaturi, felicitari, ciocolata… pauza mare, soare, vant. Am primit muuulti de ‘la multi ani ‘ azi: telefoane, mesaje si tot atatea felicitari directe. E oarecum haios, majoritatea stiu doar ca sarbatoresc ziua de nume, nu si cea de nastere.
Sunt linistita si nu m-am ambalat prea tare. Deci calmul de care vorbeam in postul anterior s-a mentinut. Totusi zambesc sincer. E frumos.
Ce imi doresc? Imi doresc sanatate( nu sariti pe mine ca e un cliseu, chiar am nevoie), minte limpede si concentrare pe planurile pe termen lung, un strop de noroc, mult soare, si crestere frumoasa( fizic, scolar,profesional samd).
Restul chestiilor materiale trec deja pe planul doi. Si nu e ipocrizie. Ar fi culmea sa ma mint chiar pe mine.
Cand esti impacat tu cu tine, restul se rezolva.
Cam atat pe azi:)

Later edit: O amica mai veche cu care am impartit un salon de spital m-a contactat astazi. Pe langa felicitari,mi-a comunicat ca are si ea o “Geo mica”. Cu alte cuvinte, a nascut astazi o fetita. O alta Georgiana de 23 . Sa dea Domnul sa fie sanatoasa.

Mecanisme de aparare

Am un comportament suspect de calm in aceste zile. Unde e agitatia aia copilareasca gen “mai sunt X zile”? Nu sunt trista, nici fericita nu sunt tocmai. Nu stiu daca indiferenta. Nu, nu sunt indiferenta.
“-Ma numesc Georgiana, maine implinesc 18 ani si nu am nimic de zis. -”Buna, Georgiaaaanaaa!”.
Exact ca la alcoolicii anonimi. Azi nu ma simt in stare sa vorbesc despre ce simt.Nu am chef de teme si voi pleca sa ma plimb acusi cu colega de banca, sa respiram niste verde crud.

De la ce plecasem(intotdeauna fac asa, ma pierd printre idei )Inainte de a intra in scara blocului, am cules o papadie. M-am jucat cu ea cat am urcat. Ajunsa acasa am lasat-o pe birou si mi-am vazut de treaba. M-am luat cu niste discutii, cu ziarele, cu telefonul si chiar cu privitul in gol.
Mai inainte am cautat cu coada ochiului galbenul ei. Nu era. Papadia mea mare si vesela nu mai era decat un fir vested cu un felinar verde inchis in capat. Se inchisese. Arata doar cat vrea ea sa arate.
Oare nu asa e si cu oamenii? De ce gandesc unii oameni ca ne cunosc? Ei nu cunosc decat o parte. Si la etichetat ne pricepem cu totii cel mai bine. Fiecare om e altfel cu fiecare clipa, fiecare e clipa e altfel, fiecare traire e unica. Si asta a sunat foarte stereotipic, imi pare rau. Insa cam asa e.
Ideea, daca exista una in toata aceasta invalmaseala, e ca sunt unele lucruri pe care nu i le poti cere unui om. Nu stiu care. Ba stiu, dar nu au importanta pentru ca sunt de fiecare data diferite de la om la om.
Nu e loc de niciun ‘cheer up’ aici, sunt ok.:)
In final, o melodie de care nu pot satura. Ascult incontinuu… de aseara… pana in momentul de fata.
Atata expresivitate si emotie, rar am intalnit. Sia e minunata.
Aaa… gesticulatia ei este pentru surdo-muti.

Sex is DEX?

Nu am mai postat nimic zilele alea astea, fiind ferm convinsa ca toata lumea e preocupata cu chestii mai lumesti, care pe mine m-au plictisit la maximum, dar asta nu are nicio importanta.
Azi am revenit, batalioane, la scoala/facultate/munca. Am inceput binisor, am cam ajuns la liceu in ultimul moment, un pic agitata, dar ok in ansamblu.
Dimineata, in timp ce ’savuram cafeaua’(asa cica, cafeaua se savureaza), urmaream stirile. Un pic letargica, eram in starea gen “Ahaaa? Serios?…” Indignata dupa un horoscop tembel, care imi tot zice de vreo cateva saptamani ce proiecte de mare anvergura demarez, ce succese extraordinare am, ce intelegere cu lumea( nu ca as crede in asa ceva, dar e un soi de placere vinovata),se ajunge la retrospectiva.
“In mod ciudat, anul acesta, de Paste, numarul femeilor internate in coma alcoolica a fost mai mare decat al barbatilor”.
Hahaha. Normal ca instinctul a fost sa ma amuz de hilaritatea situatiei. Imediat dupa am inceput sa reflectez, ajungand treptat la platitudinea aia cu egalitatea dintre sexe.
Sunt foarte de acord ca o femeie beata este dezgustatoare si nu spun asta din ratiuni feministe. Asa cum nu suport mimozele ce arboreaza statusul “eu nu consum alcool”, nu pot intelege femeile care se fac muci. Cersesti atentie, mai fata! O bere/doua pahare de sampanie/un pahar cu vin/100 gr de scotch/martini/lichior sau ce o mai fi este/sunt suficient/e.
“Vai thuu…eu prefer sa ma imbat, devin mai dezinvolta, am mai mult tupeu si pot agata mai usor!”. Sa mori tu. Numai ultimul onanist (sau poate ultimul virgin la 20 de ani) ar putea sa se lase “fermecat” de o “Venus” beata. Iti zic pisi ce esti tu: esti un minunat obiect sexual, pe care se pune mana foarte usor, esti un trofeu, esti un subiect de bascalie “asa, ca intre baieti”.
E o parere personala, desigur. Femeile…dezorientate de atata alcool sunt NOT. Punct.
Am privit stirea si cu alti ochi. Cam cum au reactionat unii tipi din Romanica: “Ahahahaaa …le-am facut! Ia uite dom’le cine bea! Mai ziceau de noi!”.
Ok, situatia e penibila. Dar ridicolul sexului feminin nu va duce automat la inaltarea celui masculin. Nu,nu. Suntem plini de defecte cu totii si nu e cazul sa ni le masuram pentru a vedea care e mai tare. Putem eventual sa ne acceptam si sa dam curs naturii umane.
Simplul fapt ca s-au imbatat 30 de femei si 20 de barbati nu poate inclina intr-un fel balanta. Si daca tu, eventualul cititor de sex masculin, te indignezi acum, zicand ca sunt subiectiva, te inseli. Puteau sa se imbete 30 de barbati si 20 de femei, nu faceam o oda adusa feminitatii.
Chestia asta, felul in care sunt percepute evenimentele, e o chestie pur sociala. Tine de educatie, de mediul in care cresti/traiesti, de anturaj, de conceptia fata de lume si viata.
Sa va dau un exemplu. Ati auzit in mod cert cretinismul ala cu inselatul partenerului. Daca un barbat isi insala iubita/sotia este istet/mascul/atragator/potent. Daca o femeie isi insala iubitul/sotul, e curva. Nu sunt de acord cu inselatul in niciunul din cazuri. Decat sa ma inseli, mai bine ma parasesti. Fara mila, te rog. Dar sa nu divagam. Cred ca e cel mai fericit exemplu pe care puteam sa il aleg. Se vede foarte clar felul in care gandeste societatea.
Si aceasta societate, pe care o tot blamam pentru tot ceea ce ni se intampla, se sparge in figuri cu conceptul de “Egalitate intre sexe”. E o mare tampenie, daca e sa ma intrebati pe mine. Nu pentru ca as milita pentru sclavagism, flagelare, biciuri, chestii, socoteli. Hai sa fim realisti. Vremea femeii la cratita nu s-a dus. Femeia are intr-adevar libertatea de a alege. Poti sa iti alegi calea pe care vrei sa mergi. Daca vrei sa torni copii si sa te mariti la 20 de ani, go for it. Daca vrei sa iti construiesti o cariera, vaya con dios. Poti sa iti bagi piciorul lejer in traditia de familie, parerea parintilor, rigorile mediului. Nu mai sta securistul cu carnetelul, baba aia de la scara 2 poate fi redusa la tacere din trei vorbe… si tot asa. Femeia e libera, chiar daca nu constientizeaza intotdeauna. Dar femeia NU ESTE egala cu barbatul. Si nici nu cred ca si-ar dori. Am fi cu totii niste gay, asta am fi.
Hai sa nu ne mai cramponam de “femeia independenta”,femeia care nu da doi bani pe barbat, femeia cu muschi, cojones si toate cele. Mai potrivit ar fi sa militam pentru “egalitatea de sanse”. Egalitatea de sanse in campul muncii, egalitatea se sanse in oglinda moralitatii, egalitatea de sanse in mediile sociale. Sa dispara exact acele platitudini de care ziceam mai sus.
In rest, sa actionam cu ratiune, influentati nitel si de sentimente. Avem nevoie unii de altii, si pentru asta trebuie sa ne respectam. Generalizarea e moartea lenta a verticalitatii.
Daca am terminat intr-o nota mult prea patetica, este pentru ca asa am simtit. Nu ma gandeam sa scriu o pagina de almanah umanist.
Asadar, sex nu-i dex.

Preludiu Pascal

Romania este o tara mica. Si pentru asta nu am folosit ca indicator suprafrata, populatia, situatia economica sau altceva. Cel mai bun etalon nu putea fi decat Gigi Becali. Da, ati citit bine. Insusi Jiji mana-n lupta…. Nu a durat mult de la arborarea deja celebrului carton cu FREE GIGI in Ferentari, ca el a devenit un al doilea imn national. Cautand zilele trecute niste site-uri cu tricouri inscriptionate, am avut surpriza sa vad ca deja a aparut modelul “FREE GIGI”. Nu e minunat?
O revelatie si mai orbitoare am avut cand am vazut, acum doua zile, mazgalita o cladire din cartierul meu. Motivul principal era FREE GIGI, desigur. Scris cu un verde crud, asa, in amintirea PNG-ului pierdut. Superb.
Instinctul de a copia, de a prelua ceea ce ti se ofera pe tava ca ‘trend’ e foarte foarte puternic inca.
Subiectul arestarii lui Becali a intoxicat tot ceea ce se putea intoxica. Le-a oferit multa paine de mancat indivizilor insarcinati cu talk-show-uri. Se trecuse chiar la partea filosofica, cativa inclinand ca Gigi nu va mai fi acelasi dupa eliberare. Ca va fi mult mai calculat in declaratii, ca a reflectat in inchisoare asupra greselilor facute, ca ii va disparea samanta de scandal. Apa de ploaie! Cata naivitate. Aseara a fost eliberat. Coincidenta( sau nu) a facut ca aseara sa fie chiar Vinerea Mare. Fapt pentru care sunt convinsa ca Becali se simte martir. Vezi Doamne, ar fi mana divinitatii. Sau ca i-a patruns pe judecatori spiritul sarbatorilor. Prostia ‘jurnalistilor’ o sa coste. Au amplificat aceasta conjunctura cu titluri mirobolante : “Gigi liber in Vinerea Mare”, “Vinerea lui Becali” s.a. . Am ocolit cat am putut subiectul la TV, dar fiindca eram angrenata in niste treburi pe la bucatarie, am sfarsit tot pe un post unde Becali dadea declaratii. Cu emfaza, cu multa incredere in sine, dezvaluia din gandurile sale. Sincera sa fiu, am dat dovada de o falsa atentie. Ma uitam prin televizor, sunetul devenise zgomot de fond, dar am putut sa suprind cateva detalii : se suflecase nitel la sacou, avea o mina de erou caruia i-au recunoscute meritele si se simtea grozav in marea de reporteri. Apropo de reporteri, mai mult decat penibila era duduia aia de la OTV, Mihaela Moise, care era undeva in spate si se zbatea sa ajunga mai aproape de Becali, facand niste grimase de toata jena, dandu-si ochii peste cap si intinzand cu gratie/greata doua microfoane in mufa lui Becali. Cand voia cineva sa zica ceva, numai ce se trezea si punea o intrebare puerila. Sa o vada nenea Danutz Diaconescu Inregistrat,In direct si In Reluare, sa ii dea prima de Pasti, ce naiba.
Da, Becali e liber, sarbatorile noastre vor fi mult mai frumoase, mai senine, televiziunile vor avea ce sa discute, treaba merge, tara progreseaza, traiasca Base!
**
Si ca tot era vorba de Base, o faza care mi s-a parut mai mult decat jenanta, dar care nu m-a surprins. La Realitatea, un reporter l-a intrebat pe El Presidente ce face de Paste. Pios si simpatic ca intotdeauna(hell no) a marturisit ca va pleca la Vatra Dornei , ca va merge la socri, ca va merge la Manastirea X. Cateva minute mai tarziu, rubrica Meteo. Stirista il intreaba pe cel de la Meteo: “Si la Vatra Dornei, acolo unde merge domnul presedinte Traian Basescu, cum va fi vremea?”. Poate sunt paranoica. Si sunt. Dar mie imi miroase a “Traiasca Partidul Comunist Roman in frunte cu tovarasul Nicolae Ceausescu!”
***
Incep sa fac indigestie fara a manca. Peste tot unde merg miroase a mancare. O sa ne ingropam in miei, drob si cozonaci. Deja au inceput sa ne agreseze la TV reclamele la pastile pentru digestie usoara. Cu toate astea, sunt convinsa ca duminica vom auzi ca spitalele au fost suprasolicitate, din nou!, cu pacienti suferinzi de lacomie alimentara.
Nelipsitele reporaje in supermarketuri. Tata mi-a reprosat ca sunt excesiv de critica, chiar aroganta, in aversiunea mea fata de reportajele de gen. Constientizez ca spatiul de emisie trebuie umplut cumva si ca posed telecomanda, instrumentul fericirii televizate, insa e too much. In fiecare an, aceleasi fete fericite, plimband un carucior, aratand coada la oua, coada la cozonac, coada la casa, intervievand niste indivizi care vorbesc pe nas. Cei mai zelosi ne arata si preturile, categoriile de produse, clientii nocturni. Slava Cerului ca s-a mai diminuat un pic nebunia cu Iepurasul de Paste. Nu prea le-a iesit figura comerciala. Anul acesta, nu tu plozi urland printre rafturi, nu tu jucarii exagerat de scumpe, nu tu copii razgaiati zambind tamp.
***
Titlul acestui articol este antipatic. Mie mi se pare ca titulatura de “Sarbatori Pascale” suna aiurea. Am mai zis-o si in alte contexte, si ma repet: de parca un nene, pe numele lui Pascal, si-a cumparat niste sarbatori si le-a numit dupa el. E aiurea. De ce nu si Sarbatori Iernatice sau Sarbatori Craciunice?
Abia astept sa se blocheze reteaua diseara. Va fi o seara magica pentur operatorii de telefonie mobila. Se va trimite foarte multa lumina in suflet pe calea undelor si vom paste cu totii fericiti. Vom fi patrunsi de spiritul magic al textelor copiate de pe net si trimise la toata agenda. Sper sa nu primesc nimic din categoria ’siropuri pupincuriste si inutile’.
Pastele a devenit de multa vreme ceva comercial si monden. Pastele este pentru chinuit vezica biliara, Pastele este pentru gratare asezonate cu manele la marginea padurii, Pastele este pentru vizite neplacute, Pastele este un motiv ca Milka si Heidi sa vanda oua de ciocolata, Pastele e un motiv de fericire pentru macelari. Invierea nu mai e de mult un eveniment spiritual. Incepand cu faptul ca Iisus invie in fiecare an pe alta data, ba chiar de mai multe ori, continuand cu alaiurile de zgomotosi si terminand cu tonurile de apel ce acompaniaza acel “Hristos a inviat!” de la miezul noptii.
E frumos cum ne mintim singuri.
Am zis ca nu voi vorbi despre manifestarile pre-pascale. Nu ma pot abtine.
Peste tot expozitie de covoare, peste tot ‘gospodine’ in halat care cauta disperate drojdie, stafide si cacao, peste tot oameni incarcati cu cumparaturi. Un deja-vu permanent. Ma tot intreb cum ar fi daca Pastele ar fi tratat ca o simpla sarbatoare, in care te odihnesti si te porti obisnuit? Nu voi gasi prea curand raspunsul, ba mai mult, imi voi atrage mereu comentarii cum ca sunt eu imposibila si ca vreau sa ies in evidenta prin aversiunea fata de tam-tam.
****
Ma bucur mult ca e soare si e bine.
Am o stare de spirit buna astazi, inceputa cu muzica buna(cred eu). Am un mood muzical mai negro observ.
Poftim:

Soulstorm – Patrice

Ayo – Slow Slow (Run Run).mp3 –

Me gustas tu – Manu Chao

Despre numere si pasiuni oarbe

Numerele au o importanta destul de mare in viata mea. Si asa o persoana care despica firul in patru si ia la tocat orice amanunt, am tendinta de a cauta semnificatii, sau macar explicatii numerelor care se perinda prin viata mea. Pana in liceu, aveam o fixatie pentru cifra 3. Eram numarul 3 la catalog si de aici credeam ca mi se trag restul 3-ilor. Sigur, simbolistica larga a cifrei 3 a contribuit la chestia asta. Prin clasa a 9-a, daca nu ma insel, locul i-a fost luat de 23. 23 care intradevar are o groaza de intrari, iesiri si urmari prin viata mea. Incepand cu data mea de nastere, si terminand cu data in care s-au intamplat anumite chestii importante pentru mine candva. 13 are si el un rol secundar. Ne suportam reciproc, nu fac exces de zel si afirm ca aduce noroc, dar nici nu imi dau cu caramida in cap cand dau peste numarul ‘fatidic’. Stau la apartamentul 13, iar casa bunicii mele din partea mamei, unde am stat o buna parte din copilarie, are numarul 13. Si ce? Coincidenta? Nu cred in coincidente. Totusi, nu am gasit vreo semnificatie mirobolanta pentru acest lucru.
Si nu vorbesc nu numai despre numere ‘fixe’. In majoritatea timpului calculez evenimente in oglinda sau probabilitatea intamplarii unora. Si dau peste chestii foooarte interesante, va pot asigura de chestia asta.
Intr-un interval de nici 12 ore ,am dat peste nu mai putin de 4 combinatii interesante de cifre. Dupa ce am incheiat o convorbire aseara, am observat ca am format numarul la 23:23. Am avut un somn foarte prost. M-am trezit la 2:22, 3:33, 4:44(si de alte cateva ori).
Inlantuirea lunilor si anumite puncte de reper imi revela uneori chestii faine, amuzante sau nu.
Nu e o nebunie, nu e nimic anormal. E doar o largire a spectrului de semnificatii. Viata e atat de interesanta incat e mare pacat sa o luam ca atare, desi nu e comod sa iti pui creierul la ore suplimentare. Cred ca e in firea fiecaruia sa aiba anumite obiceiuri. Desi ele se pot cizela si combate, in cel mai fericit caz, exista fara doar si poate si baza aia nativa de care nu poti scapa.

Ziceam de pasiuni oarbe. E posibil sa exagerez putin, dar am facut o fixatie pentru o piesa care in mod normal nu ar fi trebuit sa imi atraga atentia intr-un asemenea hal. Vocea de cap aproape obositoare, ritmul obsedant, lalaiala pe alocuri… Melodia da dependenta, in orice caz. Daca ai timp sa arunci un ochi si peste versuri, e posibil sa devii si mai dependent.
Este vorba despre La Roux- In for the kill. Electropop.

[P.S.1: Refuz sa vorbesc despre obiceiurile de Paste. Am muuulte lucruri de zis, dar am cam obosit. Atat pot sa zic: o sa ne sufocam in miei, cozonaci si praf de covoare batute!]
[P.S.2: Cel mai recent tic in scriere este cuvantul "chestie". Incercati sa treceti peste]

10 modalitati de a ma tortura fara a face puscarie

E dovedit faptul ca articolele care incep cu “10 cai spre…” , “10 semne ca…” , “5 pasi spre…”, “3 metode pentru… ” etc se bucura de un mare succes, in sensul ca atrag imediat atentia cititorului, ce isi pune cu naivitate sperantele in bucata magica de scriitura.
Aceast articol nu promite nimic. Daca cineva vrea sa ma calce pe nervi, o poate face foarte usor, nu e nevoie de cine stie ce stiinta.
Totusi, cele mai eficiente metode de tortura pasnica si fara urmari pentru criminal:

1.Inchide-ma intr-o camera inchisa etans, fara geamuri, cu un singur bec electric agatat in tavan, de 2,25 metri patrati.
Sunt “destul” de claustrofoba. Nu suport spatiile inchise, foarte claduroase sau foarte reci. Am nevoie sa ma pot misca in voie, nu imi place sa fiu incadrata. Nu suport zgomotul asurzitor produs de vreun utilaj sau vreun animal; nu suport linistea care-mi face urechile sa-mi tiuie.
2.Trezeste-ma dimineata brusc, cu un zgomot sacaitor
Asigura-te ca dorm; si mai bine ar fi sa fi avut o noapte agitata si sa reusesc a adormi abia spre dimineata. Poti baga aspiratorul in priza, poti despica lemne, poti apasa pe clanta brusc. Darama toate chestiile de pe etajera din baie, scapa fixativul pe gresie, fosneste o punga, scapa usa unui dulap, deschide robinetul la presiune maxima, suna-ma pe fix, suna la usa, suna la interfon, mananca ceva rontaibil.
3.Muta televizorul pe canalele mele preferate
Daca ne aflam in aceeasi casa, indiferent daca in aceeasi camera sau nu, poti deschide televizorul pe Etno, Favorit, Taraf sau Trinitas. Ma va cuprinde o stare gradata, de la agitatie, la enervare, la mancarime. Nu suport muzica populara de niciun fel, detest manelele si ma scot din minti slujbele religioase transmise la TV sau radio.
4.La cateva minute dupa ce m-am trezit, roaga-ma sa fac ceva
Ma poti ruga sa cumpar nu stiu ce, sa ma duc undeva, sa dau un telefon nu stiu cui; imi poti reaminti ca trebuie sa imi fac temele, sa rezolv o anumita problema etc. Prima jumatate de ora dupa ce m-am trezit este foarte delicata, sunt irascibila.
5. Gunoiul si florile
“Georgiana, du-te si du gunoiul”, “Georgi, uda te rog florile”. Doua dintre cele mai ingrozitoare rugaminti pe care le pot primi. Voi spala vasele cu placere, voi da cu aspiratorul, voi strange patul(nu chiar din prima incercare), voi ajuta la gatit, dar cu greu ma voi mobiliza sa duc gunoiul si sa ud florile.
6.Semeni cu X !
“Oh, te cunosc de undeva?”, “Tu mai ai o sora?”, “Nu ai trecut si saptamana trecuta pe aici?”, “Vai dar stiu pe cineva care arata exact ca tine”, “Serios, vai nu se poate, credeam ca esti tu! Te confund!”, “Dar ce bine aduci cu X”.
Ladies and gentlemen, gay people and Panda bears, nu imi place sa mi se spuna ca seman cu X sau Y si sa fiu convinsa din rasputeri ca am o clona. Desigur, se intampla, e probabil. Sunt unic, ca toti ceilalti. Nu-mi place chestia asta pur si simplu, nu vreau sa aud ce copie fidela sunt.
7.Lasa-ma intr-un club de muzica house si uita-ma acolo
In principiu, nu prea se poate intampla. E impotriva vointei mele. Totusi, daca dintr-un anumit motiv sunt nevoita sa ajung intr-un club de house, afla ca ma simt ca dracu. Nu suport sa vad pitipoancele dand din fund si din maini, gratioase ca niste plosnite, extaziate de profunzimea beat-ului. Aproape ca este peste puterea mea de intelegere cand vad la tv secvente din ‘concertele’ lui Van Buuren. Indivizi care se ‘misca’ mecanic si banal pe niste ritmuri fade si repetitive. Imi place electropopul britanic, dar cam atat din zona muzicii electronice.
8. Nu fac anunturi
Nu-mi place sa fac anunturi. Detest sa fiu numita sa umblu din clasa in clasa, din om in om, sa anunt o anumita chestie. Mai ales cand e vorba de vesti proaste sau de strans bani. Sau de promovarea unei chestii. Nimeni nu te asculta cu prea mult interes, deci nu.
9.Sa trec printr-un grup de cocalari zgomotosi
E ingrozitor sa trebuiasca sa treci pe langa sau printr-un grup de indivizi grobieni, aratand de la o posta cat de cocalarish sunt, care eventual asculta manele sau scuipa seminte si care in mod cert vorbesc zgomotos. Intotdeauna se va gasi unul sa se bage in seama, sa faca o remarca nepotrivita sau sa se dea in spectacol.
10. Oamenii-odorizant
In autobuz, la scoala, in institutii publice, pe strada, in magazine. Sunt peste tot. Sunt cei care iti intorc stomacul pe dos, in jurul carora e un spatiu “vital”, cei care isi dau cu o tona de parfum peste transpiratie. Nu fac pe mimoza pudica, insa cred ca toata lumea este de acord ca e imposibil sa suporti asa ceva.

Desigur ca mai sunt si alte chestii, dar astea au fost primele care mi-au venit in cap, plus ca trebuia sa fie musai 10.

Aha…Cosmote…mda.

Suntem cu totii niste snobi. Da, si nu recunoastem, de ce am face-o?!
Si eu sunt o snoaba, si tu, si ei.
Eu am observat, de suficient de multa vreme, un fenomen urban pregnant: Cosmoteofobia. Cosmote e un soi de guma lipicioasa ce iti provoaca o grimasa cand o descoperi lipita de haina ta, Cosmote e ca o piele de gaina atarand flasca pe coltul farfuriei, Cosmote e soricelul din parizer, Cosmote e nenea ala chel care se uita pe gaura cheii si face sa roseasca o ceata de pudice prefacute.
Cum sta treaba? Mi s-a intamplat, nu o data, atunci cand mi se cere numarul de telefon, si port o discutie cu cineva… dupa vizualizarea lui 076x xxx xxx, sa primesc o remarca gen “a, esti in Cosmote”, fie ea cat de pasnica. Insotita de un zambet indulgent sau dimpotriva, de unul ironic. Sau nicio reactie verbala insa expresia fetei… priceless. Tot intr-un cadru asemanator mi s-a intamplat ca dintr-o banalitate ( schimb de numere, discutii despre telefonie in general) sa se starneasca o discutie sterila in care vei auzi ” Vodafone rulz”, “Cosmote sucks”, “Numai fraierii au Cosmote, “Cosmote e de rahat” ,”Stiu eu un prieten care e pe Cosmote si vorbeste numai din balcon” lalalalalalalala. De parca ma interesa. De parca as fi eu piar la Cosmote, de parca te-ar plati Vodafone sa le faci reclama, de parca, de parca….
Nu ma intereseaza! Nu ma intereseaza cate puncte ai strans tu cu Vodafone-ul tau, nu ma intereseaza extraoptiunea ta in Orange, nu ma intereseaza solidaritatea ta de cosmotist, nu vreau sa imi zici ca aia e buna si ca aia e rea. Sunt niste orgolii de rahat, fara niciun fel de fond. Probleme exista in toate retelele de telefonie, net etc. E adevarat, cu o frecventa diferita. Dar EU nu am avut probleme catastrofale cu reteaua. In afara celor 20 de minute fatidice (31 decembrie 11:57-1 ianuarie 00:15) cand toata lumea simte nevoia sa se pupe in cur ( si eu pot avea un An Nou excelent si “lumina in suflet” fara sa imi spui tu), nimic. Totul IMI merge ok cu telefonul. Nu stiu tie, dar mie da. Am semnal in 97% din locurile in care merg, oricat de la mama naibii s-ar afla ele, pot vorbi lejer. Sunt o fraiera pentru ca am mai multe minute decat pot consuma? Sunt o fraiera ca am renuntat la 3 ani de Orange cu un abonament de rahat, mai scump decat actualul? Sunt o ratata ca sunt in aceeasi retea cu ala care raneste la porci in comuna Cucuietii din Deal? Am eu vreo vina ca nu s-a aliniat aura karmei tale cu cea a agentiilor de publicitate care le realizeaza spoturile naspa? Esti mai interesant gandind “cine ba? parlitii aia care si-au luat Cosmoteuri?”
Nu.
Atata vreme cat am un telefon functionabil, minute intotdeauna disponibile, sunt in permanent contact cu cunoscutii, pot suna la 112 cand sunt pisicile in calduri si imi deranjeaza somnul, e ok! Nu imi pasa ca reteaua in care sunt se cheama Cosmote, Vodafone, Orange, Kjhfhdflgh, Djhgfiug.
Singurul lucru care ma interseaza este comunicarea, implicit continutul transmis. Atat.

Aceasta NU a fost o reclama la Cosmnote. Daca ai ramas cu impresia asta, nu esti omul potrivit in locul potrivit.

‘De ce Tolea, de ce?’

Reflectez in ultima vreme la tot soiul de lucruri. Nu ar fi ceva anormal, in mod obisnuit despic firul in patru si ma chinui cu acordarea semnificatiilor multiple. Dar sa lasam starea de normalitate mentala deoparte. Spre deosebire de ieri, cand mi-am simtit portiunea de creier responsabila cu creativitatea ca un blank, astazi am avut foarte multe strafulgerari, idei revelatoare( nu am spus inteligente) si “de restul maruntis”, pe care ma gandeam sa le transform in postari pe blogul de fata.
Sa mi se traga de la trezitul la 11:16( I feel so ashamed)? Nu stiu.
Framantarile mele personale nu sunt pregatita sa le expun, asa ca va ofer mostrele de platitudine.
1. De ce sunt femeile mai frumoase cu susul in jos?
Am observat ca intotdeauna, dar intotdeauna, daca vad o poza cu o femeie cu susul in jos(in special chipul),mi se va parea cumva(traducere libera: de la acceptabila la frumoasa),iar intorcand poza la normal mi se va parea naspa( traducere libera: de la naspa la banala). Nu inteleg de ce. In momentul in care vad sprancenele jos si gura sus, automat inteleg ca nu asta e ordinea fireasca, insa imperfectiunile par a disparea.
Pana la urma, vorba cantecului: Life’s a better place when is upside down.
2. A innebunit lupul?
Tot citesc, prin ziare, reviste sau pe bloguri despre isteria care s-a creat in jurul coloanei sonore din Slumdog Millionaire. Jai Ho adica. Cica transpira lumea la aerobic pe el, s-au apucat vedetutele de facut coveruri, treburi, chestii…
E adevarat (si plictisitor) dictonul cu De gustibus…, insa este peste puterea mea de intelegere. Adica te strambi cand auzi de filme indiene, dar te agiti ca epilepticul turbat cand auzi melodia asta? De altfel, daca stau bine sa ma gandesc, exact asta m-a facut sa nu ma omor dupa Slumdog . Parerea mea este ca dansul ala stupid, pe peronul de tren, executat cu mare maiestrie de protagonisti, a fost ca nuca in perete. Nicio treaba!
Voua cam ce vi se pare interesant in asta?:

3.Cuuuutremuuur.
In seara asta pe OTV era o tanti, care fura curent si care dupa titlul mare si galbicios lipit ca o flegma intre sprancene, ar fi descoperit formula mirobolanta, senzationala, irefutabila de a prevede cutremurele in timp util. Si…a ales profesionalismul OTVist pentru a-si expune geniul in fata natiunii. Buna alegere. Tanti, probabil ca acum erai departe daca descopereai tu vreo ecuatie seismica. Pana atunci, aberatii la fel de valoarase precum descoperirea sangelui in flatulenta.
Ce nu inteleg totusi este de ce toata lumea isi roade unghiile sub iminenta unui seism. Se bat campii mult pe la TV , e adevarat, se lanseaza tot felul de supozitii, incat omul simplu, usor influentabil, este sclavul informatiei proaste prost transmise. Prezicatori care mai de care, zgomot mult, panica inutila. Cutremurul nu se citeste in cafea, nu se da in bobi si nici nu se revela in luciul apei.
4.Cum se mai vorbeste corect?
Cand a aparut DOOM 2, in 2005, multa lume a fost indignata si confuza. Profesori, elevi si nu numai. Multe norme aberante, multe variante libere acceptate, incat, in gluma zicand, cand aveai si tu impresia ca te-ai desteptat, tocmai ai aflat ca esti prost.
Nu stiu la altii, dar la mine in liceu s-a insistat destul de mult pe noile norme, pentru a ne alinia scrierii corecte.
Exista foarte multe persoane care nu sunt la curent cu scrierea conform ultimelor revizuiri si nici daca ar fi pusi in tema nu s-ar arata foarte receptivi. “Ei, eu asa stiu, asa vorbesc”.
Pentru ca teoria, fara sprijinul practicii nu va face niciodata pui.
Cel mai bun exemplu al practicii care fixieaza obiceiuri lingvistice este cel al “succesurilor” Elenei Basescu. Intial s-a ras, s-a facut bascalie, s-a consumat tus pe marginea subiectului, a fost blamata, ironizata, desfiintata. Toata lumea ( si printre ei multi care erau la fel de nestiutori intr-ale limbii) a privit cu superioritate subiectul. Atata ce am mai facut misto, ca nu ne mai putem dezbara de succesuri. Mai ca ai tendinta, cand auzi pe cineva rostind “succese”, forma corecta, sa il corectezi repede, dar te abtii in timp util.
E periculos. Si EBA a devenit fara voie un mare lingvist al patriei.
Ar fi interesant sa se realizeze un program de educare lingvistica a maselor. Sa se ia cate un cuvant, cate o sintagma, cate o structura prost utilizate si sa se popularizeze cate o luna, intr-un mod agresiv, dupa metoda “Succesuri”/”Almanahe”/”Gaozari”.

Cam atat din selectia Gandotecii Georgiene de azi.
Noapte buna.