“A face din rahat prastie”.Unul dintre bunele mele obiceiuri.Cred ca fi in stare sa fac Balada degetului ars de placa, sau Oda post-festum parului ondulat,ba chiar Imnul salatei de vinete .E un fel de psihologie a omului care fuge de responsabilitati sau macar incearca sa le amane.Da,un fel de “iubito,te sun mai tarziu”(mi-am inchis telefonu’,fa!).
“Urasc banalul” ,declara tantos multi dintre noi.Inclusiv subsemnata.Dar il si iubesc.Am realizat ca avem o legatura gen concubinaj bolnav: vreau in permanenta noutate,urasc plictiseala dar e “muzul” meu .Cele mai zemoase elucubratii s-au fatat(animalic,roar) la granita dintre banal si respingere.
Georgiana vorbeste mult.Aveau dreptate.
Alaltaieri am ajuns acasa,ca dupa o zi de luni(un cliseu iubit de toti cei care muncesc sau merg la scoala,fie ei obositi sau nu) si cu multa minutiozitate datorata lenei am facut mecanizat aceleasi lucruri.M-am dus la bucatarie sa mananc si ca de obicei,simt nevoia sa aud o stire, ceva.Telecomandei ii murisera bateriile asa ca nu am mai avut rabdare sa ajung pe Antena 3.Am ramas pe Realitatea TV.Imi asez masa,si purced(savant zis.) sa mananc.Aud un “breaking news”,cum le place lor sa spuna,a la CNN: un roman rapit in Egipt. Ei bine,mai erau 5 italieni si 5 nemti,da-i dracu!Romanasu’ nostruuuuu …aoleo…ce ne faceeeem?Patriotism de avarie.Ca de obicei. Intra in direct ministrul Apararii,ca ala de Externe nu a fost de gasit.Cre’ca juca o tabla .Primeste niste intrebari stupide.Stirea se reia.O cheama pe o duduie din redactie sa ne zica ea cum ca a fost in Egipt acum doua luni.Alooo! Cafeaua,cafeaua…unde-i cafeaua? STOP. Furculita i se supune lui Newton,painea se desira pe sub masa,fata de masa paralizeaza sub blide( ei hai,ca fac misto).Lecturez borcanu’ de castraveti la otet. Siii….lumea din jurul meu s-a oprit.Ce rapire,ce teme,ce scoaaaallllaaaa?!? “Ingrediente:Castraveti (9-14 cm) (…) “.Stare de reverie.Extaz. Ma gandeam (pana si eu mai fac asta uneori),oare cum e? E o tanti care ia castravetii si ii pune la rigla si ii face capul ca titirezu:”Tu da,tu nu,tu da,tu nu…..Nea’ Fane,asta e de 8,are ceva?”Stiu,stiu…UE stuff,nu ma-nnebuniti. Daca tot…marimea conteaza( la castraveti,evident),pot sa ma duc in magazin sa cer niste castraveti de paispe?O sa-mi sugereze doamna de la magazin ca aia de 25 sunt numai cruzi?Mister. Ratiune,opreste-te!
Si pentru ca bucataria este vatra inteligentei(sic),nici azi nu am coborat nivelul.
Tot stand eu asa pe la calculator,pregatindu-mi terenul pentru a ma apuca de teme( “e o treaba murdara, dar cineva trebuie sa o faca!”) imi vine sa mananc ceva dulce.Acel ceva dulce.Mi-e prea lene sa cobor pana in fata blocului sa imi iau ceva.Descopar prin frigider un borcan de dulceata.Par a fi gutui in el,oricum,ce mai conteaza?A,da..uite si untul.Cam tare.Moment in care ma luminez! O sursa de caldura favorizeaza topirea!( mai-mai sa zici ca si astia de la Filologie le au cu fizica,bre!) Moment de maxima inspiratie:se ia bricheta si se topeste untu’.Ca era sa dau foc hartiei si ca mi-am parlit un deget,astea-s chestii de culise.Si daca e careva curios,untul nu a fost prea bun asa,fortat,grabit,siluit,violat prin ardere.
Cu o stare pe jumatate adormita,care nu doreste decat un pat si nu un studiu de caz la romana si cu nervi pe sistemul medical(Sa beau cianura sa-i lamuresc?) imi mai pun vreo cateva melodii.Nervi,somn in picioare si ce-o mai fi.
Intre o rapire,un borcan cu straveti si un unt la bricheta omu’ (oama in cazul meu) viata-i minunata.Ave …cine poate!


