Lasa`ma…

Lasa`ma sa`mi pierd capul cantand refrene demodate…

Lasa`ma sa ma mint ca am aripi si nu exista foarfece…

Lasa`ma sa caut curcubeul in fiecare vis urat…

Lasa`ma sa rad de o gluma stupida dimineata devreme…

Lasa`ma sa cad si sa nu ma doara…

Lasa`ma sa traiesc intr`un infinit cu plus si minus…

Lasa`ma sa`mi cumpar vesnicia fara credit…

Lasa`ma sa caut si sa sper…

Lasa`ma sa ma inec intr`un verde de iarba nebuna…

Lasa`ma sa` mi beau cafeaua razand de cine stie ce poveste…

Lasa`ma sa dau foc regretelor si sa le sting in papadii…

Lasa`ma sa citesc versuri proaste si sa ma bucur de ele…

Lasa`ma sa imbolnavesc de un solo de chitara sparta…

Lasa`ma sa visez nisip si mare…mare a naivilor ce`i cred amarul..

Lasa`ma sa scriu ode mastilor de paie…

Lasa`ma sa fiu proasta si sa nu ma intreb ‘de ce?’

Lasa`ma sa nu`mi pese ca cerul e albastru…

Lasa`ma sa pictez fara talent…

Lasa`ma sa zambesc in fata geamului ud de ploaie

Lasa`ma sa ma caut si sa ma gasesc…

Lasa`ma….pentru ca vreau si pot .

Valoarea unei vieti…

“Live it your life! “… “?Keep on smiling!”…”Don`t regret anything!..”… “Un sunt in fund , un pas inainte.. ” , “Viata merge inainte “.. “Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima !”…” “Zambeste , maine poate fi mai rau ! ” … “Viata e una singura ” .. ” … vorbe..imagini..culori..sperante..credinte.. principii..idealuri…

“Iar cand vei afla ca nasterea ta cu durere s`a facut..te vei intreba,te vei macina,vei implora sa stii..de ce tu vei purta o cruce in viata ta , de ce?” [Iris - "De ce ?"]

Suntem atat de slabi dar in fata propriilor noastre euri dorim sa parem atat de puternici…credem ca nu ne pasa..ca totul va fi bine.. ne intrebam naiv “de ce eu?”…ne traim egosimul….ne jucam cu altruismul.. “luam viata la misto”.. zambim…radem..simtim..plangem..ne doare..ne bucura…cadem..ne ridicam.. culori ..umbre…soare..nori..intrebari..raspunsuri..vise..dezlegari..dorinte..sperante..sentimente..

viziuni..adevar..minciuna..gest..gand..soapta..zgomot..nume..umbra.. expresie..cuvant..cantec..descant..pacat..le traim…le rupem le aruncam..le prefacem in nimic si in tot..le chemam si le alungam..le iubim..le omoram….

“Am invatat ca poti continua mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti “[Octavian Paler - "Am invatat "]

Valoarea unui lucru e relativa ca orice altceva din acest Univers in care ne consumam,ca materie… Dar valoarea unei vieti? Cat e? Pana unde se intinde? Unde e granita?…

Cu cat poti cumpara nasterea unui copil ? Dar moartea unui om? Cat costa un zambet?Cat costa o lacrima? Au toate astea un pret? Are ceva in lumea asta un pret ?

Stim oare cate Universuri poate darama o moarte si cate poate inalta o nastere? Stim in cate lumi paralele se naste si se moare?Stim cate sperante se nasc si cate vise se darama? Exista o unitate de masura a trairilor? Exista un Dumnezeu care stie ce e in capul tau?Exista o cale?Exista intr`adevar o cruce pe care trebuie sa o purtam?Cat de grea este si dupa ce criteriu ne este oferita?

Exista raspunsuri la intrebari?Ce sunt secundele?De ce suntem? De ce putem sa nu mai fim? De ce ne ducem ? De ce venim? De ce exista lumina in intuneric si intuneric in lumina? De ce avem ” noroi si stele” ?

Ce e viata?

Interviu cu moartea

Am visat sau poate …imi traiam realitatea adormita.Mi`am visat aripile taiate si aruncate la marginea lumii si albul lor se inegrise de atatea intrebari ce rasunau metalic,sinistru in stramatoarea rece a gandurilor…alergand spre Nicaieri am cazut si mi`am zdrobit pielea intr`o calda liniste a sangelui ce, resemnat, isi urma calea spre pamantul uscat de atata umezeala.
Ochii duceau o lupta cu Nimeni spre a`si deschide ,fie chiar si pentru ultima oara ,pleoapele care nu mai puteau sa se enerveze,cum o faceau odata..impotriva irisului impietrit in tonuri perverse de raceala.
Mainele isi cautau temperamentul bolnav in degete dar erau inerte si pielea se crapa in ritmul batailor aritmice ale inimii ce ameteste in intunericul comei..
M`am desprins de realitatea rigida si plastica…pictura naiva a unui copil ce`si traieste imensitatea intre 4 pereti…Am cautat dincolo de regretele,amabalajele pe care le`am cultivat fara macar a sti…am incercat sa dau un sens palid tacerii si intrebarilor care au inghetat rand pe rand pe buze sau care s`au inecat in galagia unei prea mari linisti..
M`am trezit vorbind cu mine…nu stiam care dintre cele doua “EU” eram..caci vie nu`mi dau seama cata moarte zace in mine..
Intrebam naiv… :
*” De ce nici dincolo de moarte nu reusim sa aflam cine am fost de fapt?”
*”Pentru ca ne purtam cu obstinatie mastile de plastilina..pentru ca inventam expresii ale emotiei…pentru ca ne ascundem sentimentele..pentru ca nu stim ce sunt acelea emotii..pentru ca de adevar nu am auzit decat in carti..pentru ca facem compromisuri cand nu trebuie si renuntam cand ar trebui sa mergem mai departe..”

* “De ce se nasc regretele?”
*”Pentru ca ne inabusim in lupta sterila de a atinge un ideal..care poate nu exista decat in mintile noastre…minti care deseori se imbolnavesc de atatea zbateri pentru ca nu stim unde sa ne oprim.”

*”De ce ne mascam sentimentele?”
*”Pentru ca un mare sentiment se subjuga unui si mai mare orgoliu..nu de putine ori vital in a mentine intacta masca inexpresiva a unui “asa trebuie“sec “
*”De ce iubim?”
* “Iubirea si moartea sunt la fel de cuprinzatoare..gandeste`te ca poti iubi moartea in cazul unei mari disperari, iubirea poate muri, iubirea inseamna uneori sa mori lent cum si moartea este o iubire pentru vesnicie.Poate singura iubire destinata vesniciei.. E singura in care poate exista “nimeni“,“niciodata“ ,“nicaieri“.

* ” De ce exista masti?”
*”Vezi..orice masca poarta masca si nu se stie cand realitatea poate deveni masca unei alte masti..totul se invarte in combinatii infinite in care poti exista ca om.. Se spune ca esti responsabil pentru ce devii..dar ce e responsabilitatea pana la urma? O norma, o lege nescrisa a unui lucru inexistent? Nu stim.Asa cum nu stim cand este timpul sa devenim altceva.Sau daca exista acel timp. Am invatat sa nu ne vrem si sa ne modelam pana la desfigurare,dezumanizare,devalorizare a tuturor principiilor umane”
*”Ce este fericirea ?”
* “Fericirea e un permanent deja-vu si totodata o permanenta enigma..in cautarea ei alergam toata viata chiar si atunci cand sustinem ca nu e pentru noi. O parasim si ne intoarcem la ea.E o amanta a tuturor,in fata careia ne uitam cu totii sexul si varsta.. Intotdeauna sub alt chip, intotdeauna cu alta voce..a tuturor si a nimanui .. acelasi ideal dar nici o copie identica..Vezi? Fiecare isi traieste propria ecuatie pe care o rezolva cum poate…rabdand,gandind sau abandonand.”
*”Timpul…cat tine timpul?”
*” Vezi tu… timpul e ca un sef in fatza caruia te straduiesti sa n`ai cusur.“nu am timp“ ..spui de atatea ori cat traiesti..cand tu nu stii ca de fapt timpul e suficient de larg sa faci de toate si suficient de stramt cat sa nu faci nimic.. Timpul ti`l faci..Nu il poti intoarce ..ii poti vopsi secundele sa`l retraiesti..dar in spatele machiajului e un alt timp , o alta vreme care nu te cunoaste si nu are habar cine esti.”

Imi plesneau venele sub greutatea intrebarilor..Nu realizam ca imi port in spate si in vene si in gand cea mai mare intrebare :VIATA…